pachet yoga

Tehnici simple de meditație pentru fiecare zi

Yoga asana

Dhyana Yoga

Samadhi Yoga

Upanishadele pentru oameni ocupați

Termenul „yoga” înseamnă în limba sanscrită „comuniune”, „contopire”, „fuziune inefabilă”. Yoga este o ştiinţă tradiţională a Orientului, a cărei formă cunoscută astăzi a apărut prin secolul I î.C., pe baza unor tradiţii multimilenare ale înţelepciunii, ce se întemeiază, la rândul lor, pe revelaţia divină şi care vizează integrarea armonioasă a fiinţei umane în Univers. Mai mult celebră decât înţeleasă, yoga este şi rămâne un ansamblu de metode milenare sistematice având drept scop Eliberarea spirituală definitivă a fiinţei umane. Cunoscută în Occident sub forme vulgarizate şi uneori degradate, yoga constituie o disciplină spirituală extrem de riguroasă. Un text al înţelepciunii orientale, Ishvara Gita, afirmă referitor la aceasta: „Prin yoga ia naştere cunoaşterea ultimă, iar din cunoaşterea superioară rezultă yoga. Pentru acela care are la dispoziţie yoga şi cunoaşterea pe care aceasta o face cu putinţă, nu mai există nimic altceva de dorit.”

Pentru cei mai mulţi oameni, yoga este practica ciudată a concentrării atenţiei, uitându-te la buric şi controlându-ţi respiraţia. În acest sens, performanţele unor fachiri se înscriu în categoria spectaculosului: contorsionarea membrelor, transa, moartea aparentă, levitaţia, telepatia, mersul pe foc ş.a.m.d. Pentru cunoscătorii autentici, problema este mult mai serioasă, yoga având creditul unei discipline fizice şi mentale precise şi riguroase, care trece dincolo de stereotipia performanţelor. În ceea ce priveşte originile sistemului yoga, acestea se pierd în negura timpului. Încă din veacul al III-lea, celebrul text Philosophoumena al Sfântului Hippolit menţionează o anumită categorie de asceţi rătăcitori (yoghini) – gymnosofişti, cum sunt numiţi acolo (gymnos înseamnă în limba greacă „nud”, iar sophos, „înţelept”). Atunci, întocmai ca şi astăzi, ei îşi petreceau viaţa goi, considerând că Dumnezeu le-a creat trupul ca haină a Spiritului. După ei, Dumnezeu este Lumină, nu ca Soarele sau ca focul, ci în calitate de Supremă Rostire Infinită, a cărei cunoaştere Şi-o dezvăluie înţelepţilor, pentru ca aceştia să pătrundă misterele ultime ale Naturii şi ale Universului. În viziunea lor, Lumina spirituală este o misterioasă rostire şi ei pretind că o cunosc intim fiindcă s-au debarasat de deşarta părere personală şi de ego, care este ultima cămaşă a Spiritului. Pentru ei, toate mădularele şi organele trupului sunt la fel de importante, astfel că n-au de ce să le atribuie o ierarhie morală, când niciunul nu constituie corpus delictus.

Cine practică yoga – şi o poate face oricine, indiferent de sex, religie sau poziţie socială – urmăreşte în primul rând să-şi purifice progresiv conştiinţa de legăturile sale corporale şi să atingă Cunoaşterea şi comuniunea cu Dumnezeu, puterile paranormale apărând doar ca o confirmare a realizării spirituale. Yoghinul se pregăteşte prin control, prin detaşare şi prin transcenderea tuturor limitărilor, a timpului şi a spaţiului, pentru atingerea, prin Graţia lui Dumnezeu, a Iluminării spirituale şi a Mântuirii.

Prin yoga totul este cu putinţă, dar nu orice este permis. Yoghinul îşi ispăşeşte şi îşi anihilează în cursul unei singure vieţi toate greşelile sau, altfel spus, păcatele săvârşite de suflet în cursul încarnărilor precedente. Un text al înţelepciunii yoghine spune: „Focul declanşat prin practica yoga asiduă face să ardă rapid şi complet această cuşcă a ignoranţei, care constituie răul. Atunci se dezvăluie cunoaşterea clară, care ne permite să realizăm cu uşurinţă starea de samadhi sau de extaz divin.”