Demența digitală

Viaţa noastră depinde astăzi atât de mult de noile tehnologii, încât am ajuns să ne simţim pierduţi fără calculator, internet şi telefon inteligent. În fiecare zi o nouă invenţie vine să ne facă munca mai uşoară, preluând mai ales din efortul mental pe care ar trebui să-l depunem. Care sunt însă efectele asupra creierului nostru? Asemenea unui muşchi, acesta se atrofiază cu cât este folosit mai puţin. Ne-am obişnuit să căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, să stocăm toate informaţiile pe un dispozitiv digital şi să efectuăm până şi o socoteală simplă pe calculator. În plus, petrecem tot mai mult timp pe reţelele de socializare şi înlocuim contactele personale cu cele virtuale. Folosind cele mai recente şi importante studii ştiinţifice, psihiatrul şi specialistul în neurostiinte Manfred Spitzer investighează influenţă negativă pe care o pot avea mediile digitale asupra memoriei, puterii de concentrare şi abilitaţilor cognitive, în special ale tinerilor, iar cartea este un semnal de alarma pentru părinţi, profesori şi politicieni.
Dementa nu înseamnă doar pierderi de memorie. Iar în cazul dementei digitale nu e vorba doar de faptul că tinerii (mai ales) par să devină din ce în ce mai uituci […E vorba mai degrabă de randament mental, gândire, capacitate critică, de orientare în «hăţişul de informaţii». Dacă o casieră foloseşte calculatorul ca să socotească doi plus doi şi nu observă că rezultatul 400 trebuie să fie greşit, dacă NASA lansează un satelit în nisip (sau în spaţiul infinit) pentru că nimeni nu s-a prins că incii şi milele nu sunt totuna cu centimetri şi kilometri, dacă bancherii greşesc un calcul cu 55 de miliarde de euro, toate acestea înseamnă până la urma doar că nimeni nu mai gândeşte. Evident că în aceste cazuri nimeni n-a aproximat în cap ordinul de mărime al rezultatului, ci s-a bazat în schimb pe un asistent digital oarecare. - Manfred Spitzer

Fragment din cartea "Dementa digitală" de Manfred Spitzer:
"Dementa este un declin mental. Ca orice descensiune, durează mai mult dacă începe de la o înălţime mai mare. La rândul ei, această înălţime sau capacitatea funcţională a minţii depinde, la fel ca în cazul muşchilor, de antrenament. Antrenamentul mental - învăţarea — se petrece automat, că la muşchi, odată cu efortul mental şi fizic. Facem efort mental atunci când interacţionam în mod activ cu lumea. 

În timpul învăţării se modifica sinapsele, adică legăturile dintre celulele nervoase, iar randamentul creierului creşte. Pe deasupra, în hipocamp, responsabilul cu înmagazinarea de date, se formează celule nervoase noi, care rămân în viaţă doar dacă sunt solicitate intens. Învăţarea foloseşte nu doar hardware-ul neuronal deja existent, ci şi neuronii noi, pe care îi ţine în viaţă. Un lucru este clar: capacitatea noastră mentală depinde de cât efort mental depunem. 

Din acest motiv, în capitolul următor va fi vorba despre tineri şi formarea lor. Cu cât urcăm mai sus, cu atât mai lungă va fi coborârea. Dar nu numai asta. În opinia unanimă a medicilor, educaţia este cel mai important factor pentru sănătatea unui om. Lucrul este valabil atât pentru sănătatea mentală, cât şi pentru cea fizică. Şi, pentru că sănătatea mentală depinde şi de cea fizică, educaţia are un efect dublu. Mai mult chiar: educaţia ne face liberi-liberi de multe constrângeri, căci cine este educat se poate poziţiona critic faţă de sine şi faţă de mediul înconjurător, fără să trăiască la voia celorlalţi şi a întâmplării. Toate acestea reduc stresul, care distruge celulele nervoase. 

Astăzi se vorbeşte mult despre învăţarea neîntreruptă, care durează toată viaţa. Dar adesea se trece cu vederea că bazele ei se pun printr-o bună educaţie în copilărie şi în tinereţe, după cum se va vedea în capitolele următoare."