Cartea secretă a lui Enoh

În literatura angelologică, cu toate că există o mulțime de cărți, două opere se detașează prin forța divină pe care o emană: Dialoguri cu Îngerul de Gita Mallasz și Cartea lui Enoh. Ambele scrieri sunt „periculoase” și bulversante pentru cei dogmatici, care pretind că sunt preocupați de spiritualitate. Pentru că ambele arată clar că se poate dialoga direct cu Dumnezeu și cu Îngerii, fără vreun intermediar, fie el preot sau rabin. Din acest motiv, cele două cărți sunt în mod deliberat „uitate” sau cenzurate, căci autoritățile religioase nu agreează textele care oferă o mare libertate celor care le citesc.

Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moartă este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif de către autoritățile bisericești. În urma unor îndelungate controverse, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost „cartea de căpătâi” a lui Iisus și că El o știa pe de rost, ceea ce explică numărul mare de pasaje din Cartea lui Enoh citate în Evanghelii. Teologii experți în Sfânta Scriptură au afirmat timp de sute de ani, în decursul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, că textele lui Enoh au fost scrise cu cel puțin 100 de ani și cu cel mult 300 de ani după moartea lui Iisus. A existat o întreagă dispută asupra subiectului anteriorității Cărții lui Enoh față de Evanghelii. Însă descoperirea manuscriselor din cea de-a patra cavernă de la Qumran a permis stabilirea în mod științific a faptului că textele lui Enoh disponibile la ora actuală sunt anterioare cu cel puțin 200 de ani nașterii lui Iisus.

Una din implicațiile majore ale acestei descoperiri este faptul că astfel se dovedește că Iisus era un foarte bun cunoscător al Cărții lui Enoh, că aceasta era de fapt cartea Lui preferată, dacă ținem cont de numărul frazelor „enohiene” care se regăsesc în rostirile Sale, așa cum sunt ele relatate în Evanghelii. Mai mult, scrierile lui Enoh propulsează cititorul într-o nouă și fascinantă dimensiune, cea a lumilor astrale. Ele conțin toate revelațiile pe care ni le-au adus cercetările realizate în ultimii douăzeci de ani de către dr. Raymond Moody, dr. Elisabeth Kübler-Ross și dr. Melvin Morse asupra fenomenului EGVM – experiențe la granițele dintre viață și moarte. De asemenea, revelațiile cuprinse în Cartea lui Enoh sunt întru totul la unison, până în cele mai mici detalii, cu descoperirile lui Robert Monroe referitoare la experiențele extracorporale (ieșirile din corpul fizic în decursul dedublării astrale) – de pildă, fenomenul retrăririi in extenso a vieții de până în acel moment (faptul de a-ți revedea întreaga viața „defilând” prin fața ochilor).

Cartea lui Enoh, lucrare apocrifă, reprezintă totodată una dintre cele mai vechi și mai importante surse ale tradiției creștine în ceea ce privește descrierea îngerilor. Excepțional de moderne, cu implicații deosebit de importante datorită vechimii lor, dialogurile lui Enoh cu Dumnezeu și cu Îngerii (Uriel, Gabriel, Mihail și Rafael) reprezintă un document de importanță capitală, care merită să fie citit de cât mai mulți oameni.