colecția Emanuel Swedenborg

Calul alb

Credința

Viața

Întelepciunea angelică despre divina iubire și despre divina înțelepciune

Întelepciunea angelică despre divina providență

Cele 4 Doctrine Principale ale Noului Ierusalim

Emanuel Swedenborg (1688–1772)

Om de ştiinţă, om politic, filosof şi teosof suedez, supranumit de către Balzac „Buddha al Nordului”, Emanuel Swedenborg a fost una dintre cele mai misterioase şi complexe personalităţi ale Scandinaviei.

S-a născut în 1688 la Stockholm, în familia unui pastor luteran, familia sa având o tradiţie îndelungată în minerit. Încă de la 11 ani începe să studieze la Universitatea din Uppsala teologia, literatura, matematica şi ştiinţele naturii. În 1709, la 21 de ani, devine doctor în filosofie.

Cariera sa ca om de ştiinţă s-a dovedit prodigioasă. A fondat prima revistă ştiinţifică suedeză, Daedalus Hyperboreus. La 30 de ani cunoştea 10 limbi străine, iar ulterior a învăţat şi ebraica şi aramaica. Inventator prolific, Swedenborg a conceput, ca şi Leonardo da Vinci, un vehicul destinat zborului, dotat cu aripi fixe şi propulsat de o elice. A proiectat vehicule pentru navigaţia subacvatică, o maşină cu aburi, un model de ecluză şi o pendulă cu apă destinată pentru a reprezenta mişcarea planetelor. A studiat anatomia şi a publicat un tratat în care susţine că sediul funcţiilor psihice se află în cortexul cerebral. În domeniul mineralogiei publică lucrarea Opera philosophica et metallurgica, considerată şi astăzi de referinţă în domeniu.

Ca o recunoaştere a meritelor sale în diverse domenii ale ştiinţei, este ales membru al Academiilor din Stockholm şi din Sankt-Petersburg. Regina Ulrika Eleonora şi regele Carol al XII-lea i-au acordat un titlu nobiliar. A ocupat funcţii importante în stat – Ministru al Administraţiei Minelor, Canalelor şi Porturilor, senator al Regatului Suediei.

În 1743, la vârsta de 55 de ani, la Londra, are o revelaţie care îi schimbă radical cursul vieţii. Dumnezeu i-a revelat misiunea pe care i-a încredinţat-o, spunându-i: „Eu sunt Domnul, Creatorul şi Eliberatorul; te-am ales pentru a face cunoscut oamenilor sensul spiritual al Sfintelor Scripturi. Îţi voi dicta tot ceea ce va trebui să scrii.” Din acel moment, Swedenborg a abandonat studiul ştiinţelor, a renunţat la toate funcţiile sale şi s-a dedicat total unei vieţi mistice creştine. Şi-a luat foarte în serios misiunea de a călători în planurile subtile şi de a relata oamenilor despre acestea. Nu de puţine ori a făcut dovada unor înzestrări excepţionale – clarviziune şi profeţie. Spre exemplu, în 1759, aflându-se la Göteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmata ulterior cu exactitate. În 1762, aflându-se în stare de transă, a avut viziunea morţii ţarului Petru al III-lea al Rusiei. Reginei Ulrika i-a transmis un mesaj de la defunctul ei frate, Augustus Wilhelm.

Toată experienţa sa ulterioară viziunii de la Londra şi călătoriile în lumile subtile – raiuri şi infernuri – au fost sintetizate în lucrările pe care a fost ghidat să le scrie, din seria cărora face parte şi lucrarea de faţă, care este un comentariu la textul biblic. Swedenborg considera că fiecare cuvânt din Biblie are cel puţin două sensuri şi de aceea totul trebuie interpretat din două perspective. În viziunea sa, totul se bazează pe corespondenţe iar întreaga creaţie este „o scriere secretă, o criptografie pe care trebuie să o descifrăm”.

Începând cu anul 1747, el a avut o serie de contacte cu entităţile angelice din sferele subtile cereşti, experienţe în care el a comunicat cu mulţi îngeri de lumină.