Înțelepciunea angelică despre divina providență

Cuprins

Divina Providenţă este Cârmuirea Divinei Iubiri şi a Divinei Înţelepciuni a Domnului. 7

Providenţa Divină a Domnului are ca scop un Cer provenit din Spiţa Omenească. 28

În tot ceea ce face, Divina Providenţă a Domnului vizează infinitul şi eternitatea. 43

Există anumite Legi ale Providenţei Divine care sunt neştiute de oameni. 58

Este o Lege a Providenţei Divine ca fiinţa umană să acţioneze potrivit liberului său arbitru şi în conformitate cu raţiunea. 60

Este o Lege a Providenţei Divine ca omul să îndepărteze, aparent prin propriile-i puteri, relele din fiinţa sa externă, considerându-le păcate; şi atunci Domnul poate astfel, şi nu altfel, să îndepărteze relele din fiinţa sa internă, şi totodată din fiinţa sa externă. 88

Este o Lege a Providenţei Divine ca fiinţa umană să nu fie deloc constrânsă prin intermediul unor mijloace externe să gândească şi să voiască (prin urmare, să creadă şi să iubească) lucrurile care ţin de religie; ci ca fiinţa umană să facă singură aceste lucruri, iar uneori să-şi autoimpună să le facă. 113

Este o Lege a Providenţei Divine ca fiinţa umană să fie călăuzită şi învăţată de Domnul, din Cer, prin intermediul Cuvântului, al doctrinei şi al predicilor bazate pe Cuvânt, şi asta păstrând aparenţa că fiinţa umană acţionează independent. 138

Este o Lege a Providenţei Divine ca omul să nu perceapă şi să nu simtă nimic din lucrarea Providenţei Divine, dar cu toate acestea el să o cunoască şi să o recunoască. 158

Propria prudenţă este nulă – ea doar pare a exista, deoarece aşa trebuie să pară. Însă Divina Providenţă este atotcuprinzătoare, deoarece ea integrează chiar şi cele mai mici amănunte. 175

Providenţa Divină ia în considerare aspectele eterne, şi nu ia în considerare aspectele temporale decât în măsura în care ele concordă cu cele eterne. 195

Fiinţa umană nu primeşte acces, lăuntric, la adevărul credinţei şi la binele carităţii, decât în măsura în care ea poate fi menţinută întru acestea până la sfârşitul vieţii sale. 213

Legile Îngăduinţei sunt totodată Legi ale Providenţei Divine. 235

Relele sunt îngăduite pentru un scop, care este mântuirea. 277

Providenţa Divină este prezentă în fiinţa celor răi şi în fiinţa celor buni deopotrivă. 295

Providenţa Divină nu impune nimănui răul şi nu impune nimănui binele, ci propria prudenţă a fiinţei umane face ca ea să-şi însuşească răul sau binele. 321

Orice fiinţă umană poate fi transformată spiritual, şi nu există nici un fel de Predestinare. 344

Domnul nu poate acţiona împotriva legilor Providenţei Divine, pentru că a acţiona împotriva acestor legi ar însemna să acţioneze împotriva Divinei Sale Iubiri şi împotriva Divinei Sale Înţelepciuni, deci împotriva Lui Însuşi. 367