Set postere Ghizi spirituali faimoși

În tradiţia hindusă, termenul sanscrit guru desemnează Ghidul spiritual, indiferent de calea spirituală care este urmată. Etimologic, acest cuvânt înseamnă „cel care împrăştie întunericul şi aduce lumina“ şi uneori mai este tradus ca maestru, Ghid spiritual, învăţător spiritual sau îndrumător spiritual. În tradiţia orientală, în general, dar mai ales în India, se acordă un foarte mare respect Ghidului spiritual. În Occidentul modern, în schimb, noţiunea de guru este adeseori greşit înţeleasă. Astfel, cuvântul guru este adesea folosit în Occident pentru a desemna un „expert“ într-un anumit domeniu sau chiar la modul peiorativ, pentru a sugera un context sectar asociat cu fanatismul.

Dintr-o anumită perspectivă, se poate spune că pentru un aspirant spiritual, Ghidul său spiritual reprezintă însăşi încarnarea Misterului dumnezeiesc transcendent, spre a cărui cunoaştere el este necesar să aspire în mod neabătut. Acest tip particular de relaţie reprezentată în Orient, aşa cum se ştie, de către guru (Ghidul spiritual) şi chela (discipolul său). Un Ghid spiritual autentic, care în tradiţia spirituală hindusă este, în general, un eliberat spiritual în viaţă (jivanmukta) nu va renunţa niciodată să-şi ajute şi să-şi ghideze cu dragoste discipolii pe dificilul drum al desăvârşirii lor spirituale.

Tradiţia hindusă distinge trei nivele distincte pe care le implică noţiunea de Ghid spiritual:

1) părinţii care ne oferă şansa dobândirii unui trup şi ne ajută să ne încarnăm şi să ne familiarizăm cu viaţa în Planul Fizic şi cu dificultăţile ei;

2) ghizii profani, profesorii de la şcoală sau de la facultate, toţi cei care contribuie la formarea noastră profesională;

3) Ghidul spiritual care cunoaşte calea Eliberării, ne explică sensul şi scopul vieţii, drumul către realizarea Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) şi ne arată pericolele şi dificultăţile existenţei. El ne poate ghida şi ne poate impulsiona pe calea spirituală, dar nu o poate parcurge în locul nostru. Marii Ghizi spirituali afirmă că nu există „căratul spiritual pe spatele măgarului“ sau, cu alte cuvinte, tolerarea „lipitorilor spirituale egoiste“;

În legătură cu Ghidul spiritual se pun întotdeauna două întrebări:

1) Este cu adevărat Ghidul spiritual absolut necesar pe drumul spiritual?

2) Ce înseamnă ascultarea pe care este necesar să o manifestăm faţă de Ghidul spiritual?

Ca răspuns la prima întrebare, oferim un exemplu simplu şi esenţial. Atunci când ajungem într-un oraş total necunoscut şi căutăm în mod precis o anumită stradă, există două moduri de a proceda: putem parcurge pe rând, complet toate străzile una după alta până când ajungem în câteva luni sau după un an la cea bună, care, cu puţin ghinion, riscăm să fie exact ultima, sau cel mai bine putem întreba un locuitor din oraş, care ne va arăta îndată drumul corect, cel mai scurt pentru a ajunge exact la locul dorit. Ghidul spiritual este, analogic vorbind, tocmai acel locuitor bun cunoscător al oraşului care ştie foarte bine atât toate lăcaşurile ascunse, cât şi piedicile pe care le putem întâlni în domeniul spiritualităţii. Scrierile sacre afirmă, printre altele, că, de la un anumit nivel spiritual real, şi nu fantasmagoric, Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) devine Ghidul spiritual care ne îndrumă pentru a urma corect calea. În limba sanscrită există un termen pentru a desemna acest „ghid interior“, și anume antaryamin.

În ceea ce priveşte ascultarea deplină faţă de Ghidul spiritual, aceasta nu are nicio legătură cu forţa, teroarea sau constrângerea. Dacă întreţinem permanent relaţii foarte bune cu Ghidul spiritual, dacă îi acordăm o încredere totală, îl vom asculta prin dăruire, înţelegere şi iubire şi în mod spontan, chiar dacă nu putem pătrunde imediat (raţiunea sau) sensul sfaturilor şi indicaţiilor lui.