Cronici din lumea de dincolo

Dragă cititorule,

Până în prezent, puțini intelectuali de pe Pământ s-ar putea gândi la posibilitatea de a scrie o carte după moarte. Nici chiar eu, în timpul vieții, în întreaga mea producție literară, nu am lăsat să transpară nici cea mai palidă credință în acest sens. Chiar și în ultima parte a vieții continuam să mă agăț de materialismul resemnat și eram plin de disperare în fața problemelor transcendente ale lumii de dincolo. Nu am avut curajul să le înfrunt, asemenea lui Medeiros și Albuquerque sau Coelho Nero; exista de asemenea în mine și teama de a nu suferi un eșec. La fel ca marinarii neliniștiți și imprudenți care se întorc în portul arid al prejudecăților omenești, ei abia se inițiaseră în marea artă a fenomenelor doctrinei, în timp ce spiritiștii sinceri, curajoși și neînțeleși, asemenea navigatorilor îndrăzneți și aspri ai Școlii Înțelepților, își duc la bun-sfârșit activitățile cu prețul sacrificiilor și al abnegației, descoperind pentru folosul întregii lumi un nou continent, fapt care le amplifică speranțele și le sfințește munca...

Înzestrat cu un caracter franc, nu mă temeam să-mi afirm îndoielile; mi-am exprimat chiar neîncrederea în supraviețuirea spiritului după moarte, căci eram sceptic în ceea ce privește posibilitatea de a trăi în afara sacului meu de oase și celule bolnave... Desigur, subiectele referitoare la spiritism îmi seduceau imaginația. Ele ofereau perspectiva unei lumi mai bune decât cea în care toate visurile creaturilor sunt îngropate de moarte. Literatura spiritistă, impregnată de un magnetism blând și plin de speranță, îmi fascina mintea. Dar credința nu reușea să înflorească în inima mea de bărbat melancolic, copleșit de experiențe grele și chinuitoare.

Cărțile acestei doctrine erau pentru mine ca niște minunate poeme, de un idealism superior lumii subiective, dar lipsite de orice realitate practică. Îmi înecam facultățile de analiză în ficțiuni șarmante. Promisiunile ei consolatoare și mistica ei reconfortantă erau anestezicul bun care alinase multe inimi nefericite și îndurerate. Cât despre inima mea, ea era inaccesibilă acțiunii acestui minunat sedativ, căci cel mai rău pacient este cel care a încercat deja toate remediile existente.

În 1932, un tovarăș de la Academia de Litere mi-a atras atenția asupra cărții Parnaso de Alem-Tumulo. Rimele din lumea cealaltă se înșirau cu puritatea lor naturală în această antologie a morților, prin intermediul lui Francisco Xavier. Umilul vânzător din Pedro Leopoldo îi impresiona pe cunoscători cu expresiile stilistice ale limbii portugheze. Legat de acest fapt insolit, am dorit la rândul meu să am opinia lui Auguso de Lima. Acest mare prieten s-a eschivat totuși, afirmând: „Efectiv, printre noutățile pe care le conține domeniul meu, Pedro Leopoldo concurează cu un nou Baron Münchhausen”.

Dar faptul este că am putut traversa apele greoaie și întunecate ale lui Acheron și m-am întors din lumea umbrelor pentru a aduce mărturie despre marele și mângâietorul adevăr. La vederea realităților de dincolo de moarte, trebuie să admit că lumea întreagă nu mă mai putea încape. 

În majoritatea cazurilor, vizita unui „mort” este, în sine, un eveniment inoportun și neplăcut. Pentru ființele vii care își conduc existența după convențiile sociale, defunctul, cu adevărurile lui, va fi întotdeauna o fantomă, deloc binevenită. Trebuie să adaptăm deci imperativele logicii la concepțiile epocii.

Acum, după toate aceste considerații, iată-mă în fața dumneavoastră cu o carte de cronici de dincolo de mormânt. De data aceasta totuși nu am nevoie să trimit originalul producției mele literare la o anumită editură, conform dispozițiilor contractuale, cu excepția marelui meu prieten Jose Olimpio, care se bucură de altfel de profunda mea stimă. În prezent, legea nu se mai sinchisește de existența mea. Dacă nu ar fi așa, activitățile și posibilele noastre drepturi ar reprezenta o amenințare serioasă pentru liniștea ființelor vii. Dacă în timpul vieții pe Pământ îmi activam meningele pentru a răspunde imperativelor stomacului, iată că acum îi pot oferi acest volum, fără nicio retribuție financiară, în primul rând mediumului, care se mulțumește cu puținul său, conform orientării evangelice care ne îndeamnă „să oferim gratuit ceea ce a fost primit gratuit”, și de asemenea Federației Spiritiste Braziliene (FEB), această instituție venerabilă pe care prefectul Pedro Ernesto a recunoscut-o ca fiind de utilitate publică și a cărei librărie îmi va edita lucrarea. FEB este celebră la Rio de Janeiro pentru acțiunile sociale respectabile pe care le realizează, pentru asistența pe care o acordă celor nevoiași, pentru programul ei creștin plin de abnegație și renunțare sfințitoare. Vă ofer deci această carte ca pe o amintire umilă. Fie ca ea să primească binecuvântarea divină, sursă de alinare pentru cei angoasați și întristați din microcosmosul în care am trăit. 

Îi rog pe cei care nu mă pot înțelege să nu se pronunțe grăbiți. Moartea va veni la toți. Fiecăruia îi este rezervat un adăpost sub pământ și înțeleapta sentință a justiției cerești. Cât despre spiritele „superioare” ale criticii contemporane, care sunt cristalizate în concepțiile epocii lor, să aștepte răbdătoare judecata finală, cu miraculoasele ei revelații. Nu eu sunt cel care le va lumina înțelegerea numărând câte perechi de șosete au folosit în toată viața sau descoperindu-le vârsta prin intermediul numărului de mese festive și îndestulătoare pe care le-au luat!!! Să aștepte calme chemarea trâmbițelor lui Iosafat!

Humberto de Campos

Pedro Leopoldo, 25 iunie 1937

Cuprins

Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . 5

1 — Dintr-o locuință a lumii de dincolo . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2 — Scrisoare pentru cei care au rămas . . . . . . . . . . . . . . . 14

3 — Copiilor mei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

4 — În locuința morților. . . . . . . . . . . . . . . . . . .  . . . . . . . . 22

5 — Iuda Iscarioteanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  . . . . . 28

6 — Celor care se află încă în întunericul lumii . . . . . . . . . . 32

7 — O dulce compensație. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

8 — De dincolo de mormânt. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

9 — Oh! Ierusalime!... Ierusalime!.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

10 — Despre Piratininga. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

11 — Inimă de mamă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

12 — Întrevederea umbrelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

13 — Ziua patriei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 61

14 — Un sceptic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 64

15 — Porunca Învățătorului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

16 — Trecerea lui Richet. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

17 — Hauptmann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

18 — Casa Ismael. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

19 — Scrisoare către Maria Lacerda de Moura. . . . . . . . . . . 89

20 — Petru, Apostolul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

21 — Marele Misionar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

22 — Legenda lacrimilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

23 — Scrisoare deschisă către domnul prefect al orașului Rio de Janeiro . . . 108

24 — Pacea și adevărul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

25 — Socrate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

26 — Scrisoare către Iisus. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

27 — Cel mai important mesaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

28 — Răspuns la o scrisoare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

29 — Tiradentes. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  . . 137

30 — Problema longevității . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

31 — Elogiul muncitorului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

32 — Aniversarea Braziliei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

33 — O instituție venerabilă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

34 — Scrisoare pentru mama. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

35 — Îmi iau rămas bun, fără a promite că voi reveni curând . . . 164